(Does it worry you to be alone)
How do I feel by the end of the day
Eram pe punctul de a spune că îmi place mai mult versiunea lui Joe Cocker. Asta până să ascult versiunea celor de la Wet Wet Wet. M-am decis. Îmi place tare mult versiunea celor din urmă. În fine. Ascultând piesa asta, am ajuns într-o stare de quasi-depresie. E un cântec minunat. Coloana sonoră al serialului The Wonder Years, propus la câștigarea premiilor Emi în 1988, cred. Unul din serialele copilăriei mele. Despre asta e vorba. E posibil cântecul să nu fie extraordinar. În schimb, emoțiile pe care mi le stârnește nu au termen de comparație.
Așadar, iată-mă, la birou, așezat comfortabil în scaunul meu verde, cu gândul la singurătate, cu ochiii la cei ce se perindă prin fața mea, fără să mă deranjeze… Unde se grăbesc toți? Oare se mai gândește careva la ceva frumos? La ceva semnificativ, la ceva important? Oara doamna asta în haină albă, cu o grămadă de multicolorate șuvițe în păr se gândește la altceva înafara aspiratorului pe care tocmai l-a cumpărat? Dar oare tipului ăsta care seamănă cu Ringo Starr îi trece ceva prin sinapse în momentul ăsta? Nu se gândește nimeni că probabil ăsta e cel mai nepotrivi loc în care se găsesc în momentul ăsta?
Tonuri muzicale bubuie în depărtare. Un ritm alert, de junglă, de-a dreptul deranjant. Nu vreau asta. Vreau doar liniște. Vreau să ascult piesa asta doar eu cu gândurile mele. Vreau să nu-mi mai sune telefonul. Vreau să nu mă privească nimeni pentru o vreme. Nu vreau să fac nimic.
Am văzut astăzi Funny People. Mi-a plăcut enorm. Mi s-a părut de excepție. Mi-a amintit de Man on the Moon al lui Jim Carey. Îl recomand oricui… Am râs și aproape am lăcrimat. În același timp. Din cauze diferite. Acum îmi amintesc de Click, filmul din 2006, tot cu Adam Sandler. Vreau și eu o telecomandă de-aia. Să derulez brutal în față câteva zile, să mă trezesc cu tine în brațe…
Vreau doar să stau, să ascult, ”What do I do when my love is away,Does it worry you to be alone”, doar eu și gândul meu la tine. Îmi lipsești. Și nici măcar nu cred că știi…
4 opinii avizate:
”Uneori singurele ce contează sunt clipele când dorinţa de a rămâne cu tine însuţi e atât de puternică, încât ai prefera să-ţi zbori creierii decât să schimbi cu cineva o vorbă.” (Emil Cioran)
Te înțeleg perfect...
Merg şi eu pe Wet Wet Wet...
LA MULŢI ANI îţi doresc, numai bine, un AN NOU cât mai bun, din toate punctele de vedere... Sănătate şi gânduri bune pentru toţi cei dragi din jurul tău! La bună recitire...
La multi ani!
Trimiteți un comentariu