Nostalgie cu Bonibon, Brifcor, Aprozar, Turbo şi Sana

Îmi amintesc, uneori, frânturi din copilăria mea. Când spun frânturi, mă refer la mirosul de săpun în acre eram îmbibat, înfofolit într-un halat extrem de pufos, aşezat pe covor, în faţa televizorului alb-negru, Diamant, uitându-mă la ceva desene animate în limba maghiară care începeau mereu cu un ursuleţ din pluş (sau ceva material de`ăsta) care se spăla pe dinţi. Nu voi uita nicicând melodia aceea. Mă va urmări şi mă va face să suspin fericit, toată viaţa mea. Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, au uitat sau aveau alte îndeletniciri...

Nu aveam nici măcar un gând, nici măcar o grijă. O aşteptam, din când în când, pe mama, să se întoarcă din Ungaria, cu gândul la cadoul pe care o să-l primesc, ceva soi de maşinuţă cu resort, care mergea (după câţiva centimetri în spate) ca prin magie.... Doamne ce amintiri... Îmi amintesc când ieşeam afară, cu orele şi alergam de nebun, cu cheia de la casă legată cu un şiret, în gât... Îmi amintesc guma Turbo, sucul Brifcor de la Aprozar, Sana şi Eugenia... Îmi amintesc Crăciunul şi Paştile, ziua mea de naştere, zilele de naştere a prietenilor...

Toate aveau o importanţă aparte, toate însemnau ceva.