Două din fiecare


Dacă timpul ar ajunge, brusc, la un final...
Dacă clipele, brusc, ar dispărea...
Dacă tot ceea ce ştiam până acum va deveni, brusc, necunoscut...
Dacă, brusc, din toate cele importante, nu ar mai conta nimic...


Atunci ştiu sigur că sufletul meu va rămâne acelaşi. Ştiu sigur că nu am regrete de niciun fel. Ştiu sigur că tot ce am trăit, simţit, văzut, respirat, crezut, a meritat...

Nu v-aţi întrebat vreodată care e virtutea principală care face un om, om? Care e acea "chestie" care face diferenţa? Ce face un om mai om decât un altul? Căci până la urmă, toţi avem două spirale în ADN, toţi avem două mâini, două picioare, doi ochi... Aţi băgat de seamă că tot ce ne caracterizează material e dual? Avem două din fiecare... Suntem doi când suntem fericiţi.. Ne găsim fericirea în doi, în celălalt, în zâmbete şi în ochi... Nu e fermecător să simţi cum timpul îţi măsoară bătăile inimii în zâmbete? O să ziceţi că nu e nicio legătură între inimă şi zâmbet... O, cât de mult greşiţi...

frânturi de gânduri... de aceea nu înţelegeţi nimic... nu vreau să înţelegeţi... nu trebuie să înţelegeţi....

O noapte frumoasă vă doresc..
SHARE

About Unknown

    Blogger Comment
    Facebook Comment

3 opinii avizate:

DUTA spunea...

Foarte frumos si intelept post, in special chestia cu dualitatea!

Marius Ola spunea...

Zâmbetul face inima să se îmbujoreze şi să petreacă cu sentimentele:)

Simion Cristian spunea...

Frumos!
Am trecut sa te salut...