Îţi ador din depărtare

Din vremurile apuse, în care chiar scriam, vă prezint:

Îţi ador din depărtare
buzele-ţi cu gust de soare,
când adorm pe tâmpla-mi brună
buzele-ţi cu gust de lună.

Visez rătăcit prin brazi,
buzele-ţi cu gust de azi
când doresc, flămând de tine,
buzele-ţi cu gust de mâine.


Nu îmi mai amintesc anul de graţie, dar un lucru e cert: e demult. Nu e ironic cum, din când în când, îţi dai seama că, de-alungul vremii, ai renunţat la multe lucruri care îţi plăceau, fără să realizezi că laşi în urmă o parte importantă din tine? Nu e ironic cum, cu toate că ai renunţat, te regăseşti, acum, în simţămintele ce le nutreai atunci?
SHARE

About Cosmin Pop

Trimiteți un comentariu