Timpul ne aşteaptă

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să tragi aer puternic în piept şi să stai, pentru prima oară să asculţi cum timpul face tic-tac.. tic-tac.. ? Uneori trecem atât de repede prin propria viaţă încât nici măcar nu ne dăm seama că am fost acolo. Ce ne poate opri să stăm şi să degustăm, precum un gurmand flămând de noi esenţe, propriile trăiri?



De fiecare dată trăiesc din plin fiecare zâmbet; doar aşa pot să-l revăd în mintea mea de fiecare dată când simt nevoia să mă liniştesc. De fiecare dată mă bucur de fiecare rază de soare, pe îndelete, fără grabă. De fiecare dată mă bucur de adâncul ochilor şi mă găsesc visând, haotic, la buze, atingeri şi şoapte. De fiecare dată timpul înmărmureşte; coboară din ceas şi îşi trage sufletul. Timpul are răbdare cu noi pentru că noi construim. Timpul ne aşteaptă pentru că e singurul care înţelege importanţa a ce facem noi astăzi, ieri şi mâine. Asta e metoda lui de a ne spune: "Hai să nu ne grăbim. Vă dau cât aveţi nevoie."



Mi se spune "lulu"... Nu pentru că m-ar fi chemat Lucian, Ludovic sau Lucreţiu. Mi se spune"lulu" pentru că nimic normal nu mă defineşte. Mi se spune. Şi felul în care mi se spune, mă face să vreau mai mult. Din ce în ce mai mult...

SHARE

About Unknown