De ce blogăresc blogării?

Gândeam azi, uitându-mă în gol, în mijlocul Praktiker-ului, că nah.. acolo mă apucă, rezemat de un cărucior de-ăla de-i scârțâie roțile de te enervează și îți vine să urli către ăia de acolo să îți arunce niște vazelină ca s-o folosești în scopuri ne-sexuale, la care ar fi principalel motive pentru care blogării blogăresc...

O fi din lipsă de atenție? Din nevoia aia pe care o avem fiecare în noi, de a ne face cunoscuți, de a primi o bătaie pe umăr și două cuvinte de laudă? Blogării blogăresc oare din cauza faptului că nu știu să facă altceva? Nu poate fi asta.. Adică știu blogări care sunt experți în domenii total diferite de literatură sau blogăreală sau lirism sau cum i-o mai fi zicând. Deci nu e neapărat asta explicația.
O fi din dragoste de scris. Pornirea lăuntrică din adâncul pântecelui către cerneală, chemarea penelului și adorarea slovei.. La cât de mulți agramați am întâlnit în ultima vreme, inclusiv așa ziși blogări, nu cred să fie asta explicația. Pentru că dacă ar fi asta, ar însemna că îndeletnicirea asta e pe moarte. Nimeni nu mai scrie cum se scrie.. Ați observat? E plină autostrada de internauți jm3c3ri kar n shtiu scri3 d3kt in halu asta..

Pentru bani. Probabil unii blogări o fac pentru bani, adică sunt niște prostituate internautice. Un fel de blonde de centură care produc cu tastele. Lucru care nu-i de blamat. Oricum nu cred că sunt mulți cei care au dat drumul la un blog cu scopul bine definit de a face avere. Cred că au descoperit pe parcurs și au devenit coruptibili apoi. Cam ca și în Parlamentul nostru..

Poate pentru că blogării consideră că știu lucruri pe care ceilalți nu le știu și vor neapărat să dea lumii tribut din înțelepciunea lor. Sau vor să se dea rotunzi cu bagajul impresionant de cunoștințe pontate de pe net. Ar trebui să îmi licențiez termenul ăsta. Pontat – copiat (derivat din lucrarea de doctorat al lui Victor Ponta).

Am încercat să țin un blog. De vreo 3 ori până acum. Am început undeva în 2008 cu cosypop.weblog, o pagină pe care îmi băunam poveștile de dragoste și flirtam nevinovat cu o bulgăroaică măritată și mult prea vulgară pentru gingășia mea. De atunci am schimbat o serie de subiecte, o serie de denumiri și o serie de ani. Fără să mă aleg cu nimic. Nu sunt mai bogat nici în bani, nici în cunoștințe. Cel puțin nu datorită blogului. Poate pentru că nu am știut ce să fac cu el. Poate nu l-am folosit eu cum trebuie. Tre să fie un secret, un manual secret de utilizare a blogului. Și fiecare blogăr îl descoperă în momentul în care își dă seama de ce face ceea ce face..

Și nu.. nu știu de ce am pus o poză cu o prăjitură..
Voi când scrieți, de ce scrieți?