Unii oameni trec prin viața ta și nu te mai gândești nicicând la ei. Asupra altora te gândești, și te întrebi, uneori, ce s-a ales de ei. Asupra altora te gândești dacă se întreabă oare, ce s-a ales de tine. Iar uneori, sunt unii oameni despre care îți dorești să nu fii niciodată nevoit să te gândești la ei. Dar o faci. Îți dai seama, în momentele acelea, că viața nu e întotdeauna dreaptă. Bineînțeles, ai putea să le scrii din când în când, și tot din când în când, acei oameni ar putea să îți scrie la rândul lor. Dar apoi? Chiar ești în stare să aștepți unii oameni 8 , 10 ani? Să speri că soarta îi va aduce înapoi? Ești fără speranță uneori. Nu îți găsești locul tocmai pentru că, o parte din acel loc îl pierzi constant, de fiecare dată când ceva nu îți iese. Și te gândești, să continui? Care e sensul tuturor lucrurilor, până la urmă? Unii oameni nu pier niciodată. Trăiesc în amintirea ta pentru totdeauna. Au fost acolo atunci când ai apărut tu în viața lor și au fost acolo atunci când ai plecat. Din când în când, te-au învățat câte ceva. Și nu ai ajuns să îi cunoști cu adevărat, la fel cum ei nu au ajuns să te cunoască pe tine cu adevărat. Și totuși, pentru o vreme, ai crezut în ei. Și, dacă ai avut noroc, poate a existat vreodată unul care să creadă în tine.
Cei care mi-ați fost odată prieteni, îmi veți fi mereu. Și îmi lipsiți...
2 opinii avizate:
”Asupra altora te gândești dacă se întreabă oare, ce s-a ales de tine. Iar uneori, sunt unii oameni despre care îți dorești să nu fii niciodată nevoit să te gândești la ei.” :(
Ai mare dreptate, foarte adevărat ce ai scris aici!
Ideea este să nu trecem prin viaţă ca gâsca prin apă. Cam orice om, orice cunoştiinţă lasă urme, unele vizibile, iar altele mai puţin vizibile. Aminitrile sunt doar o înregistrare a unor sentimente. Toate cele bune:)
Trimiteți un comentariu