Va veni tristeţea, cu ochiii tăi de-argint,
anunţă-mă să ştiu cât timp mai am de stat.
Aprinde o lumânare, aşa cum am vorbit,
sărută-mă aprins şi pune-o lângă pat.
Vei şti atunci ce am să-ţi spun
şi nici măcar n-am să respir.
Pe geam, mă vezi. Întors din drum
mă odihnesc în dulcele-ţi leşin.
- Blogger Comment
- Facebook Comment
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
1 opinii avizate:
E puţin trist, dar nu... dulcele leşin contrazice moartea, tristeţea şi... cred că e vorba de nehotărâre:)
Trimiteți un comentariu