Elton John e gay...

Titlul nu are nicio legătură cu nimic...


În timp ce îmi sorbeam cafeaua de noapte bună, într-un loc specific unde se beau cafele de noapte bună, care are principalul avantaj că e aproape de domiciliu-mi, de la un soi de trance/drumandbass/techno/jungle mix, undele muzicale s-au oprit în piesa cu care o să închei articolul ăsta, piesă care o să-mi aducă păreri întemeiate sau neîntemeiate de la cititorii mei(ăia puțini dar de treabă). În fine.. E o piesă care nu mi-a plăcut în mod special ever, însă, în seara asta, lângă cafeaua voluptoasă a avut o aromă interesantă, melancolico-depresivă. Așadar am ajuns singur, neinfluențat de nimeni, că e un cântec frumos, trist, care te face să visezi dacă ai starea necesară. Așa că am decretat: îmi place piesa asta. Fără niciun dubiu. Iar acum, să aberăm.



Pare-se că, pe măsură ce înaintezi în vârstă, timpul are un fel ciudat de a se înfășura în jurul tău și de a se desfășura în jurul a tot ceea ce faci. Și vine o vreme în care ajungi să crezi că nimic din ce ai făcut până atunci nu contează defapt. Și că nu meriți tot ce te înconjoară sau meriți mai mult. Și ți se pare că până la urmă, nu îți controlezi viața ci o trăiești așa, one step at a time. Exact ca o lumânare în bătaia vântului. Vântul adie uneori. Alteori e curată vijelie. Singurul lucru pe care poți să-l faci e să stai drept, cu vântul în față și să aștepți un nou episod, o nouă flamă. Gata. Enough. Mi-a venit poftă de lucruri serioase. ca acesta:

SHARE

About Cosmin Pop

Trimiteți un comentariu