Puteam să bag mâna în foc

Puteam să bag mâna în foc, în faţa oricui, că mie nu mi se va întâmpla... Am văzut, de-alungul vremii, în jurul meu, o grămadă de exemple. Oameni încăpăţânaţi care nu-şi învaţă niciodată lecţia, care se încăpăţânează să facă lucrurile într-o anumită manieră pentru că aşa ştiu ei că e ok; oameni care nu ascultă, nu pentru că nu ştiu ci pentru că nu vor; oameni pentru care nu contează sfaturile cuiva care priveşte problema din exterior, cu toate că ştie că, din afară, lucrurile arată mult mai coerent, mult mai simplu.
Cum spuneam, nu credeam că o să mi se întâmple vreodată, dar cum viaţa te poartă pe cărări nebănuite, şi îţi scoate în cale mii şi mii de situaţii, mii şi mii de decizii, care erau şansele ca eu să scap? Mai ales pentru că nu am ascultat de cei din jur, care îmi spuneau, zilnic, evidentul. Care mă sfătuiau, din punctul lor de vedere, detaşaţi total de situaţie. Mi-am spus în urmă cu o vreme că, niciodată nu o voi mai păţi. Din experienţele noastre, se spune, învăţăm. Atunci cum se explică faptul că unii păţesc, din nou şi din nou, aceleaşi chestii?
Nu m-am aşteptat la asta. Nu am prevăzut. Probabil era totul prea frumos şi mă bucuram prea tare de ce mi se întâmplă. Dar, iată, m-a lovit. În forţă. După mulţi ani.

Curioşi ce mi s-a întâmplat, atât de neaşteptat? Am răcit. Poate că v-aţi fi aşteptat la altceva, dar nu. Am răcit. Atâta tot.:)
SHARE

About Unknown

    Blogger Comment
    Facebook Comment

1 opinii avizate:

Marius Ola spunea...

Eh, nimeni nu e perfect!:)
Apropos, îmi place cum combaţi (scri), aşa că te-am adăugat pe listă. Nu una neagră, mai degrabă aproape roz(deh! aşea s-a potrivit culoare pe site-ul meu), adică pe lista mea de bloguri:)