Zâmbitorul din fiecare dimineaţă...

"Normal înseamnă să te îmbraci în hainele care le-ai cumpărat pentru lucru, să conduci prin aglomeraţie într-o maşină pe care încă o plăteşti, astfel încât să ajungi la un serviciu de care ai nevoie pentru a plăti hainele, maşina şi casa pe care o laşi goală toată ziua ca să-ţi permiţi să trăieşti în ea."

Ellen Goodman

Îmi spune că fericirea e o chestiune atât de trecătoare şi neînsemnată încât îţi poţi permite, în fiecare zi să îţi induci această stare, voluntar, în mod repetat, în analele materiei tale cenuşii. Poate nu tocmai materia e acel locşor care stochează sentimentul de fericire, de auto-împlinire, de realizare. În aceeaşi ordine de idei, poate nu materia cenuşie e locşorul care stochează autocompătimirea, regretul sau starea de greaţă citadină.


Poate n-oi fi eu specimenul ideal care să povestească despre fericire, la fel cum, poate n-oi fi eu individul potrivit care să vorbească despre modificările legislative dinaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Pe de altă parte, se pare că sunt cel potrivit să fie fericit, se pare că sunt perfect pentru rolul "zâmbitorului din fiecare dimineaţă". Şi Doamne ce mult îmi place acest rol. Probabil pentru că sunt eu. În starea mea cea mai naturală (nu sunt sigur că naturaleţea acceptă grad de comparaţie, dar nici nu-mi prea pasă momentan).

Mi se spune "lulu"... Nu pentru că m-ar fi chemat Lucian, Ludovic sau Ludmila. Mi se spune "lulu" pentru că nimic normal nu mă reprezintă... Sau cel puţin aşa îmi place să cred...

Privirea ta e hrana sufletului meu... Zâmbetul tău e uşa care dă drumul fericirii în cămara sufletului meu. Şoaptele tale sunt combustibilul care dă cai putere motorului meu....

SHARE

About Unknown